Cos de Cumparaturi

Tratament Naturist Cancer

Cancerul este o tumoră, cu o evoluţie malignă, care netratată la timp, se dezvoltă progresiv, producând moartea bolnavilor. Tumora creşte prin înmulţirea anarhică a celulelor, invadând ţesuturile învecinate, vasele sanguine şi limfatice, teaca nervilor. Metastazarea, constă în apariţia, la distanţă de tumora primitivă, a unei alte tumori fiice, asemănătoare cu prima. Căile de propagare pot fi: limfatice, sanguine sau prin teaca nervilor. În evoluţia unui cancer se descriu trei etape:
a) faza locală, în care nodului neoplazic invadează şi distruge ţesuturile din imediata vecinătate;
b) faza de extensie regională, care se realizează pe cale limfatica, determinând invadarea ganglionilor limfatici din apropiere;
c) faza de generalizare, când celulele neoplazice depăşesc ganglionii limfatici regionali şi ajung la distanţă mare de tumoră, producând metastaze.

Mecanismul formării cancerului este încă necunoscut. În această privinţă sunt mai multe ipoteze. Uneori, apare pe o leziune preexistentă „precanceroasă“. Orice focar de iritaţie cronică, distrofic sau orice tumoră benignă poate fi socotită ca o stare precanceroasă. Se discută ca factori favorizanţi:
a) factorii ereditari genetici;
b) factorii de mediu;
c) factorii infecţioşi, dintre care se incriminează mai cu seamă anumiţi viruşi oncogeni.

Se indică: tratament profilactic, dietetic, ceaiuri, sucuri, apiterapie.

Profilactic: combaterea tabagismului, alcoolismului, cafeinismului, abuzul de medicamente, alimentaţia dezechilibrată, lipsa de vitamine, mâncărurile prea iuţi sau prea piperate, trebuie acordată atenţie faţă de semnele de boală (o rană care nu se vindecă, hemoragie sau scurgere neobişnuită, întărirea sau umflarea unei mici zone la nivelul sânului sau în orice parte a corpului; greutate în ingerare sau înghiţire; modificarea evidentă a unui neg sau a unei pete, tuse sau răguşală persistentă, modificări ale comportării obişnuite a intestinului, stomacului, vezicii urinare, lipsa de poftă de mâncare cu stare de slăbiciune).

Alimentaţia rămâne metoda profilactică de mare importanţă. Efectul de protecţie cel mai bun îl au vitaminele: A, C, E, complexul B. Asigurarea organismului cu o raţie echilibrată în aminoacizi esenţiali. Alimentele să fie bogate în fibre, deci cu un conţinut bogat în celuloză. Să fie reduse grăsimile animale. Zaharurile rafinate să fie înlocuite cu miere de albine, fructoză şi glucoză.

Surse bogate în vitamine:
Vitamina A. Fructe: caise, prune închise la culoare, piersici, strugurii închişi la culoare, afine, coacăze negre, agrişe, măceşe. Dintre legume fac parte: spanacul, salata verde, varza (albă), ardeiul verde, mazărea verde, tomatele, morcovul, dovleacul, ceapa verde, frunzele de sfeclă.
În lumea animală se găseşte foarte mult în: untura de peşte, untul galben, frişcă, lapte, gălbenuş de ou şi scrumbia de Dunăre.

Vitamina B complex. Drojdia de bere conţine cea mai mare cantitate, apoi tărâţele, făina neagră (măcinată grosolan), embrionii de grâu, secară, orz; legumele uscate (fasole, mazăre, bob, linte), nuci, ciuperci, fructele şi zarzavaturile proaspete.
În regnul animal se găseşte în ficat, rinichi şi carnea slabă de porc.

Vitamina C. Fructe: măceşe, cătină albă, coacăze negre, fragi, lămâi, portocale, mandarine, mere.
Legumele bogate în această vitamină sunt: varza, cartofii, tomatele, salata verde, ceapa verde, spanacul, mazărea verde.

Vitamina E. Sursa cea mai bogată se găseşte în embrionii de grâu (încolţit) şi în măceşe, în zarzavaturile proaspete (în spanac, salată verde), în uleiurile vegetale, în lapte, unt, gălbenuş de ou, carne.

Sucuri. Să se consume sucurile din varză crudă, morcovi, cartofi, tomate, salată verde. La sucuri să se adauge 25-30 g de drojdie de bere. Să se consume trei pahare, a 100 ml, pe zi, înainte de mese. Să se consume, mai ales, sucul şi salata crudă de sfeclă roşie şi sucul de orz verde.

Sucul de sfeclă: după spălare şi curăţire se mărunţeşte, dându-se pe răzătoare şi apoi se trece prin maşina de tocat. Se consumă sucul asa cum a ieşit de la stors, câte un pahar de 100 ml, de trei ori pe zi. Salata se consumă trecând sfecla roşie pe ochiurile mari ale răzătoarei. Pentru a fi mai gustoasă se poate aromatiza cu infuzie de frunze de ţelină şi ulei vegetal. Se amestecă bine şi se consumă, câte 200 g, de două ori pe zi. Cura se face timp de şase luni.

Sucul de orz verde: orzul verde de 15-20 cm înălţime, se spală bine şi îmbibat cu apă se dă la mixer şi apoi la centrifugă. De două ori se face această operaţie. Sucul obţinut se ţine în frigider. Se ia diluat cu apă sau cu suc de mere, de trei ori pe zi, câte un pahar, în înghiţituri rare. Cura durează şase luni.

Să se consume drojdia de bere, câte 30-50 g zilnic.

Să se înlocuiască zahărul alb cu mierea de albine care conţine glucoză, fructoză, albumine, substanţe azotoase, acizi organici, substanţe minerale, vitamine. Mierea este un aliment şi un medicament.

– Nasturtium officinale R. Br. (năsturel sau creson) Se consumă ca atare, ca salată sau suc proaspăt, câte 60- 150 g pe zi, îndoit cu apă rece.

Ceaiuri tratament naturist cancer
– Symphytum officinale L. (tătăneasă). Are acţiune antimitotică, datorită alantoinei. Se foloseşte sub formă de decoct, o linguriţă la 250 ml apă rece. Se fierbe 20- 30 minute; se beau patru căni pe zi.
Tinctură din rădăcină, 10-20%, în alcool, din care se iau 10-20 picături, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Alifie de tătăneasă, 20-30%. Se ung rănile de pe sâni şi piele.
Comprese, cu decoct, din 4-5 linguri de rădăcină la 250 g apă. Se pun pe rănile respective.
Cataplasme. Se fărâmiţează rădăcinile şi se amestecă cu apă caldă, până se formează o pastă (terci). Se pune pasta pe un tifon şi se aplică pe rana respectivă (în cancerul pielii şi al sânului).

– Chelidonium majus L. (rostopască), Are acţiune antimicotică. Mai are şi acţiune colagogă, coleretică, efecte remarcabile antibiotice. Se foloseşte planta crudă sau uscată, mai ales, în cancerul ficatului. Se ia o lingură la trei ore (doza pentru o zi), dintr-o infuzie, cu o jumătate linguriţă plantă (0,5-1%) la 200 ml apă clocotită.
Se mai poate folosi ca tinctură şi pulbere simplă şi ca alifie, în cancerul şânului şi al pielii. Se amestecă 30 g pulbere de rostopască, 15 g lanolină, 15 g vaselină, la care se adaugă 10 picături de acid fenic. Se unge rana şi pansamentul se ţine aplicat trei zile. Se continuă până la vindecare.

– Buxus sempervirens L. (cimişir). Cercetări destul de recente au arătat că alcaloidul buxerina G are o puternică acţiune inhibitoare In dezvoltarea culturilor a celulelor canceroase. Decoct 10%, (o parte la 10 părţi apă). Nu se îndulceşte cu zahăr. Dacă nu se suportă ca atare, se îndulceşte cu miere.

– Petasites hybridus L. (captalan). Decoct, din rizom, cu o linguriţă de plantă, care se fierbe în 250 ml apă rece. Se beau 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.

– Viscum album L. (vâsc de măr, brad). Se foloseşte ca macerat, cu două linguriţe de plantă la 200 ml apa rece (la temperatura camerei). Se lasă opt ore la macerat şi se foloseşte în două reprize, din care un ceai se bea seara, la culcare.

– Populus nigra L. (plopul negru). Se folosesc mugurii, sub formă de infuzie, tinctură, băi, ulei şi alifie. Secreţia rezinoasă a mugurilor de plop negru este sursa vegetală de propolis.
Are aceeaşi compoziţie chimică şi aceleaşi proprietăţi ca şi propolisul de albine. Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie, cu o linguriţă de muguri, la 250 ml apă clocotită.

Comprese, din infuzie, cu 2-3 linguriţe la o cană, ce se aplică pe răni (în cancerul mamar şi al pielii).

Alifie, 20%, din muguri, care se aplică pe rănile respective.

Apiterapie
– Păstura – produs apicol ce se găseşte în fagurii de culoare închisă. Se folosesc câte 4-5 îmbucături pe zi.
– Propolisul – produs apicol – câte o jumătate de linguriţă (5 g pe zi), care se suge. Se foloseşte timp îndelungat.

Lista de Contacte